Inainte de a scrie despre experianţa de la Festivalul Mondial de Creativitate în şcoli o să aduc o completare pentru post-ul meu de ieri..... Lady Gaga cred că e cel mai bun exemplu pentru argumentarea că încă lumea asta poate să fie originală. Muzica ei e total diferită de ce se face la ora actuală şi sper ca şi voi să fiţi de acord cu mine....
Şi acum să trecem la lucruri mai serioase....
The World Festival of Creativity in schools... Mda...am fost , am văzut...şi nu-mi mai trebuie....Sunt sigură că în afară de cei care au fost acolo nu ştie nimeni de existenţa acestui festival.... o să încerc să vă dau detaliile cele mai importante (din punctul meu de vedere...). Sună aşa de frumos când vine cineva din afară şi îţi spune că acolo vei avea posibilitatea să cunoşti oameni noi din toate părţile lumii şi poţi vedea cât de creativi pot fi alţi elevi... Cu asta am fost păcăliţi noi cei aproape 100 de elevi şi profesori care am plecat la San Remo (acolo are loc festivalul). Dacă ar fi să o iau de la inceputul incursiunii mele spre San Remo ar dura mult prea mult aşa că prefer să mă rezum la a va spune cam cum a fost. E foarte simplu....
sper să nu fiţi şi voi păcăliţi. O să încep prin a vă spune că marele festival nu e nimic mai mult decât o întâlnire între ţările din estul Europei, şi în nici într-un caz mondial. Activităţile sunt foarte împărţite şi programul e făcut în aşa fel încât să nu poţi vedea concursul de teatru într-o limbă străină sau concursul de muzică... Să zicem că problema asta poate fi trecută cu vederea pentru că dacă te uiţi pe site-ul lor vei vedea cât de multe secţiuni are acest festival. Ce nu poate fi acceptat e că ajungi acolo şi eşti privit ca ultimul om deşi ai muncit foarte mult pentru concursul al cărui finalist eşti. Mai mult decât atât, informaţiile care ţi se oferă cu privire la cum vor decurge concursurile pentru multiplele secţiuni sunt inutile şi nu oferă de fapt nici un detaliu... totul e formulat foarte frumos dar de fapt conţinutul nu există... dacă pui întrebări rişti să fii privit cu reproş..."Cum adică voi nu aţi citit miile de formulare pe care vi le-am trimis!?!?!?!"... Tocmai...le-am citit şi mai tare ne-am aiurit...
O să las detaliile tehnice deoparte şi o să vă zic în ce constă, de fapt, acest incredibil "festival"... Taxele de înscriere sunt exorbitante...mai mult decât atât, dacă ai marea ocazie să intri în finală există o nouă taxă la fel de "nesemnificativă" ca şi cele de înscriere... Şi pentru că încă "nu are capat" toată povestea mea o să îl pun eu.... costă în jur de 300 de euro să te cazezi şi să îţi plăteşti transportul....Să zicem că suma nu e exagerată dar felul în care eşti tratat te face să regreţi fiecare euro pe care l-ai plătit...
Şi totuşi m-am distrat
Da m-am distrat şi mi-am făcut noi prieteni, dar tot dintre cei cu care am petrecut cele 5 zile pe autocar: "gemenele mele" Mari şi Elena,Kelly (pe el îl ştiu de mult şi suntem prieteni buni), Bec (şi cu el mă ştiu din copilărie), Larisa, Alexuţa, Adi, Dana, Manu, "Mausică", Andreea1, Andreea2, Ani, Adina, Yany, dna. profesoară A. Griober (mama mea cea dulce... au păcălit-o şi pe ea), dn. profesor M. Cârcel, dna. profesoară A. Baştea, fosta mea profesoară de dans dna. Anca Stoica and so on and so forward..... Îi ştiam din liceu dar uite că am avut ocazia să ne cunoaştem mai bine doar aşa....
Ca să închei în glorie vreau să îi "mulţumesc" marelui coregraf Marius Crudu (zis şi "Coptu" în unele medii- UNDE CĂ AM FACUT-O ŞI PE ASTA CA SĂ NU SE MAI SIMTĂ NIMENI OFENSAT) şi soţiei dumnealui care au ştiut să ne facă vacanţa mai "frumoasă"....
