12 noiembrie. Concert caritabil. Bani puțini. Lume puțină. Emoții cu carul!!!!!
Asta e descrierea în câteva cuvinte a concertului de vineri seara. Principalul este că am început cu stângul... Am ratat intrarea la Umbrella și de acolo toata piesa a fost pierduta. La Family Portrait am dat-o iar în bara... am ratat intrarea la cea de-a doua strofă. însă m-m redresat repede și nu s-a simțit ca am pierdut câțiva timpi.
Zeii hip hop-ului.... încântător. După eșecul începutului, finalul a fost breathtaking. Nu numai că mă simțeam în al nouălea cer, dar am avut cea mai frumoasă senzație din viața mea. După mai bine de 5 ani de când a fost scrisă această piesă și după o singura prestație a acesteia, cu la fel de mult timp în urmă, am simțit din nou cum e să fii pe scenă și să te lași purtat de beatul cântecului. Băieții erau lângă mine, ia rla un moment dat mi-au revenit în minte toate momentele frumoase petrecute de când ne cunoaștem. Mă surprinde că am avut atât de multe emoții, nu mă așteptam!
Ca să vă puteți da seama ce am simțit e foarte dificil. Nu prea poate să fie descris în cuvinte. Cred că cea mai bună comparație este cea cu a unui junkie în momentele de liniște high. Cred că asta am simțit!!
Îmi era dor de un concert cu băieții și păcat ca vecinuț nu a putut fi acolo. Gruiah, we've missed you!!!! Mulțumesc pentru tot... Kelly, Pana, Zelly, Rolly, Lully și Gruiah (chiar dacă nu ai fost cu noi vineri seara)!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu